marți, 26 mai 2009

Caius, bodyguard, tramvai

A fost o zi atipică ieri şi chiar nimic n-o prevestea. Am stat dupa amiaza şi am scris mult, terminând un capitol din "Păcătosul Caius" (ceea ce pe un anumit om l-a bucurat). Chiar îi povestisem lui Cosmin sâmbătă povestea incongruentă a acestei povestiri lungi, din motive tehnice care ţin şi de trecerea mea printr-o facultate de filologie, am ajuns să prefer evitarea termenului impropriu de nuvelă. Începută prin 1999 în Satu Mare dar abandonată, am reluat-o în Cluj cândva prin 2001. Scrisesem un caiet aproape plin şi mai aveam de făcut evidente finisaje, de adăugat un final potrivit pe care încă nu îl găseam. Dar grosul ei era realizat şi mă simţeam oarecum mândru. În ianuarie 2002, ajuns la conflicte cu iz dramatic în relaţia cu colegul de apartament, am luat decizia să mă mut. Chirie am găsit atunci cu greu, am ratat câteva examene, dormeam pe la Delia şi pe la o fată Roxana dar în principiu existenţa mi se părea o comedie şi nu vedeam eroarea. Uitasem caietul şi pe Caius în garsoniera aceea amărâtă iar după două săptămâni, acel om, monstruos mie prin ce a făcut, a venit prin Music Pub anunţându-mă cinic: Caietul acela l-am aruncat la gunoi, dar dacă te interesează, îţi pot arăta tomberonul şi îl scoţi singur de acolo! Am plâns în seara aceea. Nu vreau să am copii vreodată însă ceea ce am simţit cred că se aseamănă cu pierderea unui copil. Nu am mai scris nimic până în toamna lui 2003 iar de Caius am putut să mă reapuc abia în 2005 când, aflat întâmplător la Oradea, am găsit în realitatea simplă finalul potrivit al acestei poveşti. Dar aici voi reveni altă dată.
În dulcele stil Glad Berindei am pornit de la Chitila şi m-a prins noaptea. Terminând de scris am ieşit până în Argentin să mă văd cu CristianAdrianCătălinIoanaPunkeru şi pe când mă apropiam de Piaţa Unirii văd urcând în tramvai o gaşcă de dubioşi. Instinctiv duc mâna la buzunar şi constat că nu am ce proteja. Luat de discuţia telefonică prelungă cu Alexandru, îmi uitasem banii acasă. Ajuns la terasă tot m-am învârtit de o bere. Dar nu ea a fost atipică. Cum stăteam noi si povesteam, apare o doamnă care fără nici un menajament începe să ia scaune de la terasă şi le duce de cealaltă parte a străzii. Râdem ce râdem, începem o discuţie cu tentă politică, în faţă la Club A....bătaie. Trei idioţi, probabil beţi, au fost bătuţi degeaba.
Eu am enunţat de o vreme bună deja modul cum cred eu că selectează Club A oamenii de ordine:
- Ştii să te baţi? Daaaaaaaaaaaaaa!
- Eşti manelist? Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
- Urăşti roacherii? Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
- Eşti angajat!
De ce să intri în conflict cu nişte maimuţe premedievale? Bodyguardul din ziua de azi nu înţelege că menirea lui este să prevină nu să deschidă conflicte. Iar cei din Club A asta aşteaptă. Te privesc de sus, parcă ar avea două doctorate în spate, şi abia aşteaptă să faci mişcarea greşită ca să se ia de tine. Momentul în care deliberat te iei în gură cu ei, dovedeşte că eşti prost. A venit poliţia aseară, tot pe bieţii băieţi bătuţi i-a luat la întrebări, iar brontozaurii au stat mai departe liniştiţi dar mândri că şi-au manifestat animalitatea încă o dată.
Şi totuşi, sunt şi ei oameni. Oameni sunt şi anchilozaţii psihic de la Noua Dreaptă. Sâmbătă venind spre centru am trecut pe lângă locul unde urma să se desfăşoare marşul gay. Dacă te luai după numărul exagerat de jandarmi, ai fi putut zice că a revenit summitul. Şi totul pentru ce? Fiindcă există o mână de retardaţi care în numele unor aşa zise valori creştine, simt nevoia să devină bodyguarzii măreţei naţiuni române de rahat. Cunosc exemplare de oameni cu vederi de extremă dreapta. Pe unul nu l-am auzit să ţină post, să spună că a mers duminica la slujbă. Dar toţi ar bate un "poponar" de ar putea. Aceşti oameni sunt după părerea mea frustraţi, deoarece doar pe un om frustrat îl poate interesa ce face altul în pat. Pentru că alteritatea sperie doar fricoşii. Adrian în schimb ţine post, merge când şi când la biserică si totuşi găseşte anormal să ai ceva cu comunitatea gay. Dar poate el nu e frustrat!
Am mai stat o vreme prin oraş iar la 11 am plecat la ultimul tramvai. Mi s-a reproşat de către amici că insist prea mult pe tema tramvaiului. Am spus în altă postare că în el sau pe lângă el vezi viaţa Bucureştiului. Ajuns la mine, am coborât. Iar viaţa în forma ei pură se afla de data aceasta pe tramvai. Maşina plecă din staţie iar pe tamponul din spatele vagonului se afla vesel, inconştient, la ora aceea atât de târzie, un copilaş de maxim 7-8 ani strigându-şi bucuria. Oare tot oameni se numesc şi părinţii lui?

4 comentarii:

  1. mai baga cate un spatiu intre paragrafe ca nu se poate citi

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere